Fâșii de noapte

Din fâșii de noapte împletesc cunună

Stelele se-adună, cântec îngeresc

Sus pe boltă luna trece ca o zână

În vise se-ascund ochii ce iubesc.

Trena-i de prințesă pare o cometă

Zâmbetul șăgalnic, mândru curcubeu

Se întoarce în timp căutând istorii

Din trecutul sfânt dat de Dumnzeu.

Pare bucuroasă, pare supărată

Și din nori își țese pat pentru dormit

Povești se citesc, toate-s iluzorii

Pe o pernă adoarme gândul obosit.

Soarele se-înclină și-n apus coboară

Universul  pare acum rece, de granit

Cerul se deschide  și astrul răsare

Ne veghează blând somnul liniștit.

Ziua se petrece peste anotimpuri

Și se prinde-n hora anilor ce vin

Peste deal un bucium cu dor ne vorbește

Este doar lumescul crâmpei de divin.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-fasii-de-noapte/

Ana-Maria Bocai 

Ana-Maria Bocai -Vis de iarnă

Ne poartă, iubite, paşii pe chei

De vise în vis născocite,

În inimi dorm patimi strânite de zei

Şi umbre se pierd răscolite.

Ne strâgem la piept, în tăcere, iubite

Doar iarna e vie în noi,

Iluzii se zbat de frig zgribulite

Petrec printre îngerii goi.

Şi zările cern un alb efemer

Aştern universul cu ele,

De cleştar e cupola lumii de ger

Îngheţate-s poveştile mele.

Iubire, speranţă…tot e împietrit

Viaţa iernii i se închină

Părăsită pe-un colţ de gând adormit

Călăuzind o străveche lumină.

E dragostea, ea, al nostru dar

Iubite, sărută-mă, acum!

Din vremea în care eram doar o stea

Către noi îşi croieşte-al său drum.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-vis-de-iarna/

Ana-Maria Bocai 

Privire de smarald Ana-Maria Bocai

Ploaie de dor cade peste mine,

Aştept ca deşertul pustiit de arşiţa soarelui arzător

ziua în care voi fi lângă tine

Şi îţi voi privi cu nesaţ ochii.

Cu sclipiri de smarald îmi vei îmbrăţişa inima, 

Vom regăsi liniştea vechilor amintiri, 

Am să mă las adormită în lumina-ţi caldă. 

Cu capul pe pieptul tău voi duce mai departe visul de iubire,

În timp ce eu am să ţes povestea dragostei noastre

Tu mă vei veghea pentru ca visul să nu se termine,

Sărută-mi privirea să mă pierd în adâncul ochilor tăi.

Nu mă lăsa să plec!

Te rog! 

Fără noi universul ar fi stingher.

Ana-Maria Bocai 

http://www.ziarelive.ro/stiri/ana-maria-bocai-privire-de-smarald.html

Şi dacă nu ai exista tu?

Îngenunchez să adun picuri de ploaie

Împrăştiate clipe suflate de vânt,

Adun cât pentru o furtună…

Cred că Beethoven e bucuros

Îl aud cum râde, universul.

Stropi albi, verzi, galbeni

Cad colorând lumea,

Departe de ea divin

Un nor alb şi unul negru

O clapă albă şi una neagră

Trăiesc iubire, durere, speranţă.

Te reintâlnesc în fiecare strop

Viu, dar uitat de culori

Nu sunt pentru tine

Pentru tine e doar alb şi negru.

Şi dacă nu ai exista tu?

Aş lua soarele de mână

Şi aş împrăştia peste câmp culori

Şi aş merge aiurea

Să povestesc despre furtuna lui Beethoven.

Ana-Maria Bocai 

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-si-daca-nu-ai-exista-tu/

Turneul “Duelul viorilor” pe scena Teatrului Național din Caracal

                 

                  Aflate în cel de-al şaselea turneu ” Duelul viorilor”, cele două instrumente minunate s-au oprit duminică, 09.10.2016, pe scena Teatrului Național din Caracal, spre încântarea publicului spectator. Timpul s-a comprimat în clepsidra muzicii, notele gravând cu romantismul lor spiritul unei seri. Epoci diferite de muzică, instrumente din alte timpuri şi doi magicieni, care au tradus pentru noi misterul prins pe portativ.

 http://ampress.ro/ana-maria-bocai-turneul-duelul-viorilor-pe-scena-teatrului-national-din-caracal/

Roi de fluturi efemeri

Vreau să zbor către cer

Să te cuprind în braţele mele,

Mi-ai lipsit.

Te superi?

Mai bine tac,

Strigăt mut de lebădă

Răscoleşte universul

În care noi nu suntem străini.

Sărutul tău s-a topit

Cândva în sufletul meu

Ca neaua sub razele

Blânde ale unui soare primăvăratic.

Cu încrâncenarea ultimului adio

Sau a primului bun venit

Îţi lipeşti tâmpla de pieptul meu.

Muzica mea prin degetele tale

Curge agale către

Ziua abia începută,

Îţi răsfiri degetele într-un dans

Dansul sortit eternităţii.

Nu ştiu să vorbesc despre fericire

Mă înveţi tu?

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-ma-inveti-tu/

Ne-am sărutat

Ne-am sărutat și sărutul ne-a rămas agățat pe buze

Ne-am îmbrățișat și brațele noastre s-au cunoscut

Ne-am văzut și privirea s-a trezit în răsărit

Ne-am gândit și gândurile sunt acum corabii.

Ne-am dorit și dorința noastră a devenit cântec

Ne-am iubit și iubirea s-a transformat în floare

Ne-am sprijinit visul și el a devenit alinare

Ne-am trimis dorul în stele, ca să nu ne uităm niciodată.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-ne-am-sarutat/

Îmi eşti drag

Pentru că îți sunt dragă,

Pentru că sub un cer târziu

Când soarele şi luna s-au logodit

Am respirat acelaşi gând,

Pentru că ai topit cuvintele mele în culori

Şi le-ai dat nume de floare,

Pentru că întreg universul s-a oprit

Şi m-a sărutat cu dimineața,

Pentru că am împletit amintirile

Şi visele într-un spic de grâu

Şi le-am lăsat purtate de apă

Să ne duca dorul.

Am adunat o mână de maci

Şi am croit un drum

Ca să nu uiți niciodată dragul de mine.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-imi-esti-drag/

Mâine

Şi mâine soarele vă străluci iar

Fericiţi ne vom plimba mână în mână,

Bieţi pribegi uitaţi de soartă în amar

Amintirile ne-aduc mereu împreună.

Priviri şi zâmbete răscolesc inima mea

E multă vreme de când nu ai mai fost lângă mine,

Vocea blândă ce mult mă mângâia

Inimă ce ştia dorul s-aline.

Un pescăruş pierdut pe un ţărm

Chipul iubirii ce nu se uită

Pasul meu pare acum tot mai ferm

Marea este doar o zbatere mută.

Din depărtare un zgomot …tresar

Liniştea odihneşte acum în zare.

E doar un val, se sparge de ţărm hoinar.

Un mal de mare văd cum dispare.

Şi soarele va străluci iar

Prin ochii tăi voi colinda ziua întreagă,

În sclipiri de smarald mă voi odihni

Aş vrea să cred că-ţi sunt încă dragă.

Şi pentru noi soarele va străluci iar

Ploaia din curcubee împleteşte cununi,

Dragostea noastră nu se risipeşte-n zadar

În destinul nostru iubirea ne va face mai buni.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-maine/

Glasul mării

Ascult glasul mării într-o clipă de rugăciune

Şi zâmbetul tău dispare în zare fugar,

Talazul ce poartă cu el cununa de mire

Țărmul sunt eu, aşteptând mereu al tău val.

Cămaşa albă de borangic îi este spuma

Şi soarele scânteie flori în mii de culori

Dorul şi visul îi sunt pe vecie părinții

Corabie purtată prin timp de-ai iubirii fiori.

Totul e zbucium, totul pare o vrajă

Se-adună în zile si nopți nedormite de mal

În suflet speranța vie ne e călăuză

Venind de departe, dintr-un tărâm abisal.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-glasul-marii/

Legenda spune că la începuturi, bărbatul şi femeia formau un întreg, care prin frumuseţe şi puritate a stârnit invidia zeilor. Sub imperiul acestui sentiment, zeii au despărţit acest univers şi frânturile de suflet le-au trimis pe pământ. De atunci, fiecare suflet colindă pământul pentru a-şi găsi jumătatea şi a se reuni în Dumnezeire. Cântecul misterios al iubirii, dorinţa de unitate, renaşterea trupului cândva sfârtecat de orgolii sunt adesea gânduri venite parcă din alt univers. Cine mai ascultă cântecul mării, cine îşi mai scaldă privirea în azurul cerului şi cine se mai ia la trântă cu norii pufoşi? Cine îşi mai prinde în păr cununi de flori din câmpul boltit de roua dimineţii ?
O mângâiere, un sărut, un zâmbet fugar şi o strângere de mână, toate acestea sunt mesajele sufletului care îşi cere partea lui de dumnezeire şi dragoste. Ajungem orbi, muţi şi surzi,din păcate şi nu auzim strigătul fără răspuns al celui ce-şi duce tristeţea în tăcere şi iubirea în singurătate. Ne pierdem în zile şi apoi regretăm infinitul.
Iubirea nu înseamnă despărţire, iubirea înseamnă regăsire în mii şi mii de feluri, în drumul către binecuvântata noastră jumătate.

Suflete flămânde

Suntem două suflete flămânde de iubire , de univers,

Ne întâlnim doar în vis.

Simt cum mă tragi înspre tine….

Te resping

Mi-e frică să nu îmi pierd sufletul,

Dispari….apoi, plec eu în căutarea ta.

Suntem ca într-un vârtej,

Într-un du-te- vino cosmic, universal.

Știi de ce nu ne întâlnim?

Pentru că ne este frică de absolut,

Am stârni gelozia universului

Și acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastre

Și totuși …. de ce nu ne întâlnim ?

Pentru că trupurile noastre nu se vor ,

Sufletele nu ar înțelege motivul întâlnirii fizice.

Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturi

Dar căutarea îmi aduce liniște…acum știu că exiști

Și într-un moment când timpul se va opri în loc

Vom fi din nou un singur suflet.

Cu iubire, 

Ana-Maria Bocai

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-eu-cred-ca-mai-exista-iubire-poeme/

http://ampress.ro/de-la-prieteni/ana-maria-bocai-imi-esti-drag/

http://ampress.ro/de-la-prieteni/ana-maria-bocai-doar-macii/

Iubire

Parcul Constantin Poroineanu

Zbor frânt într-un adio cerut

Cine poate să ne fure iubirea? 

Cine poate să smulgă visul meu?

Cine poate să-ţi ascundă privirea? 

Iubirea mea e cu tine şi eu.

Cine poate să îmi ia din amintire 

Chipul tău în suflet de mine pictat?

Cine să creadă că despărţirea 

Poate răni vreodată un suflet curat?

Departe, departe sunt zilele noastre

Plecat pe drumul tău eşti şi tu 

Cine trupurile noastre desparte?

Cine dragostei îi spune nu?

Şi în fiece seară te-aduc mai aproape

Cu gândul te îmbrăţişez mereu

Doar existenţa ta îmi e mângâierea

Clipei trecute ce-am fost tu şi eu.

Şi de acolo de unde traiul îţi depeni

Până la mine ajunge hoinar 

Doar zâmbetul şi vocea-ţi caldă 

Desenează în mine timpul fugar.

Aş vrea să mai simt măcar în amintire 

Dulce şi pătimaş al tău sărut

Zâmbet născut din cântec şi fericire 

Zbor frânt într-un adio cerut.

Ana-Maria Bocai

primavara

de la tine cum se vede iubirea?

de la tine, de acolo, cum se vede iubirea mea? 

şi viața mea, aşa cum este ea, cum se vede? 

cum se văd ochii mei în lacrimile tale? 

cum se vede dorul pe care îl țin înfrânt 

lângă inima mea, ca pe un bidiviu

care îşi tropăie neliniştea în mine? 

şi cum se vede, de acolo, din sufletul 

tău tăiat într-o stâncă 

o floare îngenuncheată de herghelia visurilor?

cum zboară peste câmpie 

un fluture în căutarea locului de popas? 

şi cât de greu adoarme gândul meu 

pe un colț uitat de lună şi

de soare!

Ana-Maria Bocai 

Şi iar e primăvară

Şi iar e primăvară şi vine fără tine,

Eu te-am pierdut în iarna ce tocmai a trecut

Mi-a alintă cerul faţa

Şi ghioceii cântă

Iubirea mea cea pură

Strigătul meu cel mut.

Şi te-ai topit în suflet

Cum se topeşte neaua

M-ai adăpat o vreme…

Din suflet ca un lut

S-a modelat ulciorul

Şi roua dimineţii

În veci adună el poveste din trecut.

Şi soarele te cheamă

Să mai zâmbim o dată

Te prind acum de mână

Tu te ascunzi mai mult

Şi iar mă las iubită

De zâmbetul şăgalnic

De ochii tăi albaştrii

De dorul netrecut.

Parcul C.Poroineanu

De nu te-aş iubi

lasă_mă să te sărut

lasă_mă să te sărut ..lasă_mă

mi-ai promis asta 

îți amintești? 

când ochii tăi au tăcut 

lasă_mă să te iubesc 

când ochii tăi au vorbit 

mi-ai promis asta 

lasă_mă să cânt 

muzica tăcerii tale 

lasă_mă să te am în

clepsidra timpului meu 

tu esti viața ce mi se scurge prin vene 

lasă_mă să fiu 

pentru că tu ești...

Ana-Maria Bocai

Mihai Eminescu

Eu cred că mai există iubire

Din sărăcie sufletească nu se naște nimic,

Cuvântul își pierde esența,

Răsună gol, lipsit de sens,

Într-o lume împietrită,

Lumea oamenilor fără suflet.

De ce să îmi spui “iubito”

Dacă sufletul tău, atât cât mai ai, e arid

Și orice sămânță de sentiment

Piere înainte să încolțească ?

Din inimă

Ți-am trimis o ploaie de iubire,

Credeam că asta aștepți însetat,

Ca să crești cu ea un câmp de flori.

Ploaia lovindu-se de sufletul tău

S-a transformat în cristale de gheață

Și a căzut pe jos

Cu un zgomot dureros.

Le voi strânge cu grijă

Și le voi transforma în altă ploaie,

Pentru că eu cred că mai există iubire.

Cândva am văzut o piatră

Care săruta picăturile de apă,

Ce-i mângâiau obrazul îmbătrânit de vreme.
Ana-Maria Bocai
http://ampress.ro/de-la-prieteni/ana-maria-bocai-eu-cred-ca-mai-exista-iubire-poeme/

https://www.facebook.com/Ana-Maria-Bocai-Eu-cred-c%C4%83-mai-exist%C4%83-iubire-385424678202424/