Zbor frânt într-un adio cerut

Cine poate să ne fure iubirea? 

Cine poate să smulgă visul meu?

Cine poate să-ţi ascundă privirea? 

Iubirea mea e cu tine şi eu.

Cine poate să îmi ia din amintire 

Chipul tău în suflet de mine pictat?

Cine să creadă că despărţirea 

Poate răni vreodată un suflet curat?

Departe, departe sunt zilele noastre

Plecat pe drumul tău eşti şi tu 

Cine trupurile noastre desparte?

Cine dragostei îi spune nu?

Şi în fiece seară te-aduc mai aproape

Cu gândul te îmbrăţişez mereu

Doar existenţa ta îmi e mângâierea

Clipei trecute ce-am fost tu şi eu.

Şi de acolo de unde traiul îţi depeni

Până la mine ajunge hoinar 

Doar zâmbetul şi vocea-ţi caldă 

Desenează în mine timpul fugar.

Aş vrea să mai simt măcar în amintire 

Dulce şi pătimaş al tău sărut

Zâmbet născut din cântec şi fericire 

Zbor frânt într-un adio cerut.

Ana-Maria Bocai