sâmbătă, 30 decembrie 2017

Ana-Maria Bocai -Clipe



Am râs, am plâns, am strâns din dinți și am mers mai departe.
Am adunat clipe de viață și am înțeles ca sunt măști, poate prea multe măști...şi ar mai fi multe de spus.
Să lăsăm trecutul în urmă și să privim cu senin către viitor.
Să vedem lumina pe care Dumnezeu ne-o trimite și să vedem lumina care trăiește în noi.
Eu cred că darul cel mai de preț al omului este delicatețea cu care își poartă sufletul, pentru ca pe oriunde trece să aducă bucurie și lumină.
Iubesc, trăiesc, dăruiesc pentru că vreau şi prețuiesc fiecare clipă de frumos. Am convingerea ca anul nou va fi unul mai bun pentru fiecare dintre noi.
Vă îmbrățișez cu sufletul, dragii mei! 
clipe 2017
Ana-Maria Bocai

vineri, 29 decembrie 2017

Ana-Maria Bocai: Balada primei iubiri

Tu strânge-mă în brațe, când lumea ne este împotrivă
Şi dăruieşte în taină al tău sfios sărut,
Cuvintelor rostite eu le voi da crezare
Un univers începe, altul se stinge mut.

Trai-vom doar o clipă iluzia iubirii
Şi amintiri duioase le vom lăsa zălog,
În iarna ce se aşterne peste uitarea firii
Dragostea noastra pare un simplu monolog.
Iubeşte-mă acum şi nu gândi nimic
Un orizont de gheață se-ndreaptă către noi,
Din trupurile arse vom construi corăbii
Iubirii să-i fim rug şi viață amândoi.
Nu spune acum istorii şi nici poveşti uitate
Nici despre noi, tu lumii, nu povesti ceva,
Nu am nevoie acum de vise alambicate
Acoperă-mi ființa doar cu iubirea ta.

marți, 26 decembrie 2017

înțelegem sau iubim? Ana-Maria Bocai



sunt oameni care mai simt, care mai cred, care mai înțeleg...
ce dar mare este acela de a putea să înțelegi sau cel puțin să încerci să înțelegi... îti trebuie un suflet altfel...un suflet delicat, ca o aripa de înger...dar nu mai avem timp pentru asta..suntem grăbiți pentru orice, pentru a ajunge primii într-o competiție care nu ține de a exista....
respirăm pentru alții, gândim pentru alții, muncim pentru alții...
ne dorim un lucru doar pentru că îl vor și alții...
se vinde ...nu mai spun ce se vinde ...știți voi bine ce se vinde...

lăsați frumosul să fie frumos și așa este din ce în ce mai putin...
Ana-Maria Bocai


joi, 16 noiembrie 2017

Și dacă





Şi dacă îmi este dor de tine, 
Ce aş putea să fac? 
Să te închipui în mintea mea,
Să te iubesc în inima mea, 
Să șterg cu dragoste depărtările,
Să te îmbrățișez cu sufletul,
Să te port cu mine mereu,
Să croiesc un drum, 
Să-i spun vântului să te sărute,
Să-i spun soarelui să te mângâie,
Să-i spun zilei să-ți aducă lumină,
Şi nopții să-ți dea bunä odihnă,
Și dacă îmi este dor de tine, 
Ce să mai fac?
Ana-Maria Bocai

vineri, 27 octombrie 2017

DOAR TU EŞTI ETERNITATEA CLIPEI MELE





Încă o toamnă pierdută în amintirea iubirii …
Mereu şi mereu amintiri
sau trăiri care îmi aparţin sau care ne aparţin,
Liniştea mută împărţită la noi
Uitare ce nu se aşterne peste sufletul meu
Şi inima care te adună iar şi iar,
Nici glasul nu ţi-l mai aud
Nu mai ştiu cum imi şopteai numele
Şi nici nu mai ştiu cum imi ştergeai lacrima
fugind pe obraz.
Prima şi ultima îmbrăţisare
într-un gest împietrit de adio,
Acolo am rămas şi vom rămâne mereu
şi totuşi nu am să pierd,
Tu eşti eternitatea clipei mele
Visul ce niciodată nu va fi frânt,
Zbuciumul toamnei care se topeşte în
frunzele moarte,
Iarna ce îmbrăţişază natura plângând,
Zbor de fluture şi
gândul tainic ascuns într-o floare.

Ana-Maria Bocai 

luni, 16 octombrie 2017

Sunt încă aici, sunt încă cu voi



Sunt încă aici, sunt încă cu voi
Deşi uneori de vânt mă îndoi,
Şi ploile spală povara din noi
Sunt încă aici, sunt încă cu voi .

Un înger trimite un gând luminat
Mi-e greu să respir decând a plecat,
E cald sau e frig, nici nici eu nu mai ştiu
În cupa de viață se-aşterne pustiu.

Un zâmbet agață o lacrimă tristă
Mi-e dor să mai ştiu că iubire există
Prieteni pierduți în vremi de furtuni
Nu suntem, Doamne, nu suntem mai buni!

Un zâmbet, un cântec se pierd în uitare
Suntem prea prinşi în a vieții vâltoare,
Macină timpul anii din noi
Suntem, Doamne, suntem prea goi!

Nu spune nimic!.. de fapt, nici nu spui,
Îmi doresc să ajungem la clipa dintâi
Orgolii se-mpart fără noimă-ntre noi
Sunt încă aici, sunt încă cu voi.

Ana-Maria Bocai 

marți, 26 septembrie 2017

De vorbă cu Dumnezeu



Într-o noapte cu Dumnezeu, am vorbit
Era copil, bătrân, om împlinit,
Era OM ca noi, obosit şi stingher
Coborâse o clipă de acolo din cer .

Nu cunoştea lumea şi întreba
Pe mine, pe tine: ce-i dragostea ?
Crezuse că înseamnă mai mult decât atât
Iubirea nu e nimic, e doar un cuvânt.

Trist a mers la gâze, la pomi şi la flori
A întrebat şi apa şi roua din zori,
A întrebat cerul şi soarele
Unde sunt ele, iubirile?

Într-o noapte am vorbit cu Dumnezeu
Era mai mult decât tot, este prietenul meu,
L-am aşteptat obosit şi stingher
Să coboare, la mine, de acolo din cer.
Ana-Maria Bocai
https://ampress.ro/ana-maria-bocai-de-vorba-cu-dumnezeu/

Prea multă suferință ne apasă
Nimic din ce e Sfânt nu ne atinge,
Sunt ochi în lacrimi, suflete în ceață
Pământul, Doamne, e acum doar sânge.
Strigăm zadarnic, nimeni nu aude
Că rău-i rău și-acum e tot mai mare,
Nici brazda noastră nu mai crește grâne
Iubirea unde-și caută alinare…
În viața noastră Tu nu-ți găsești locul
Suntem pierduți, corupți de bani si-avere,
Când pace vrem, să creștem în iubire
Dar nu e loc decât pentru putere.
Ne sfâșiem precum haita flămândă
O lacrimă se-ascunde printre gânduri,
Te caut, vreau să știu dacă ești bine
Te exilasem, Doamne, printre rânduri.
Ana-Maria Bocai
https://ampress.ro/ana-maria-bocai-te-exilasem-doamne/

Să zâmbim, Doamne, să uităm de sclavie
Să te scoatem, de acolo, din colivie,
Din timp de uitări în libertate
Să vorbim Doamne, să ne spui despre toate.
Poveşti adunate în doruri mărunte
Trecutul țese peste vreme o punte,
Doamne, cum trece clipa prin noi
Povestind despre ale noastre nevoi.
Uitat prin scrieri, prin cărți,rugăciuni
Nu suntem, Doamne, nu suntem mai buni,
Te-am ascuns undeva şi nimic nu ne ajunge
Sub vorbe viclene, totul e sânge.
Iubirea se zbate să mai reziste
Nu este decât subiect în reviste,
Adevărul se târăşte prin lume obosit
Minciunii îi face acum loc smerit.
Sub măşti sunt chipuri chinuite de ură
Răul creşte stăpân, nu are măsură,
Totul e rece, tot e împietrit
Bunătatea, credința par în asfințit.
Vino, Doamne şi stai lângă noi
Exilat eşti Tu printre îngerii goi,
Vino, Doamne, de ai obosit
În drumul tău fără sfârșit .
Ana-Maria Bocai
https://ampress.ro/ana-maria-bocai-sa-zambim-doamne/

Vino, Doamne, și stai lângă mine
Să vorbim despre noi, să vorbim despre tine,
Despre cum doare minciuna și ura
Despre cum totul se-ntâmplă de-a dura.

Tăvălug de iluzii, speranțe deșarte
Viața asta doar vise împarte,
Ziua petrece cu îngerii goi
Vino, Doamne, să vorbim despre noi.

Poartă-mi tâmpla de vremi obosită
Pe umărul tău se vrea odihnită,
Amintiri din vreme când eram amândoi
Vino, Doamne, să vorbim despre noi.

Despre cum te-am pierdut în lume, cândva
Fără să-ncerc să-ți știu dragostea,
Zori de lumină împletesc în suvoi
Vino, Doamne, să vorbim despre noi.

Vino, Doamne, să vorbim despre noi.
Așa cum vorbeam când eram amândoi
Vino, Doamne, de-ai ostenit
În drumul tău fără sfârșit.
Ana-Maria Bocai
https://ampress.ro/ana-maria-bocai-vino-doamne/
Din ” închisoarea ” ta întrebi cu disperare
De ce e drumul greu şi ce-i în zare
Şi cauți fără rost un nou senin,
Din locul tău şi Dumnezeu pare străin.

Din ” închisoarea ” ta întrebi cu disperare
De ce iubirea ta n-are valoare
Şi tot se risipeşte, viața-i fum,
Doar Dumnezeu îți e tovarăşul de drum.

Din ” închisoarea ” ta întrebi cu disperare
Durerea ta pe cine oare doare
Pe ei…nu are cum…sunt doar actori,
Doar Dumnezeu îți mai zâmbeşte blând în zori.
Ana-Maria Bocai
https://ampress.ro/ana-maria-bocai-intr-o-noapte-cu-dumnezeu-am-vorbit/



duminică, 11 iunie 2017

Căluşul românesc – între tradiție şi modernism






Cine nu cunoaşte dansul plin de culoare şi armonie al căluşarilor şi cine nu recunoaşte muzica specifică acestui joc popular? Suntem toți încântați să privim această magie a Rusaliilor, căreia în credința populară i se acordă diverse atribute.
Puțini sunt însă cei care ştiu adevăratul simbol al căluşului popular, menirea şi evoluția lui. Câteva date, cunoscute sau mai puțin cunoscute, ne apropie mai mult de spiritul românesc.
Dans complex, a cărui existență se pierde in negura vremii, căluşul a uimit încă din Evul Mediu prin măiestria sa. Prima atestare documentară a existenței acestui joc datează din anul 1599, când soldații lui Mihai Viteazul, dansează „căluşerii’ la una din petrecerile organizate de Sigismund Bathory. Acest fapt este consemnat şi de către Dozsa Daniil în lucrarea sa „ Kornis Ilona”, apărută în anul 1859.
Purtând denumiri diverse- caluş, căluț sau călucean- căluşul este strâns legat de Rusalii, sărbătoare preluată de către geto-daci din mitologia romană şi în timpul căreia li se aduceau ofrande celor trecuți în neființă. Dacă inițial jocul se regăsea în Moldova, Transilvania şi Oltenia, acum aria sa de răspândire s-a restrâns, fiind prezent cu precădere în Oltenia şi Muntenia.
Membrii cetei de căluşari erau barbați cu calități morale şi însuşiri deosebite, destul de puternici pentru a respecta obligațiile şi regulile impuse de vătaf. În perioada ritualului, căluşarii trăiau izolați de restul comunității, fiind supuși jurământului depus.
Dansul căluşarilor avea rol tămăduitor, de fertilitate şi fecunditate, dar şi de alungare a spiritelor rele. Ritualurile erau în cea mai mare parte necunoscute pentru popor, membrii cetei având obligația să tacă, fiind chiar în situația de a-şi pierde viața pentru nerespectarea acestui jurământ. Împrejurarea aceasta a făcut ca să existe cazuri în care poporul consideră că dansatorii s-au îndepărtat de Dumnezeu şi se închină unei alte zeități, numite în unele zone Zau-Zeu.
Tradiții, obiceiuri şi credințe, toate acestea fac parte din spiritul acestui neam şi ne definesc în particularitatea sa. Înscrierea Ritualului Căluşului în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, în data de 25 noiembrie 2005, reprezintă recunoaşterea oficială a acestui spirit.
Despre căluşul nou, modern „ vor vorbi” trupele de dans participante la Festivalul Internațional de Folclor „ Căluşul românesc” , ajuns la ediția a 48-a, ce se va desfășura în oraşul Caracal, īn perioada 9-11 iunie 2017. Alături de cetele de căluşari din țară, anul acesta sunt invitate ansambluri folclorice din Spania, Italia, Portugalia, Serbia, Bulgaria, Slovacia, Israel, Rusia, Albania, Republica Moldova şi Marea Britanie. 
Ana-Maria Bocai 

joi, 4 mai 2017

Doar zefirul

                                         Mi-am peticit inima cu vise şi frumos
                                         Şi o mai cert, adesea, când o doare
În sufletu-mi bezmetic un fluturaş nătâng
                                          Îşi căuta perechea ascunsă într-o floare.
                                                     Ana-Maria Bocai 
                                 http://ampress.ro/ana-maria-bocai-doar-zefirul/

vineri, 24 februarie 2017

Îmi eşti drag


 


Îmi eşti drag
Pentru că îți sunt dragă,
Pentru că sub un cer târziu
Când soarele şi luna s-au logodit
Am respirat acelaşi gând,
Pentru că ai topit cuvintele mele în culori
Şi le-ai dat nume de floare,
Pentru că întreg universul s-a oprit
Şi m-a sărutat cu dimineața,
Pentru că am împletit amintirile
Şi visele într-un spic de grâu
Şi le-am lăsat purtate de apă
Să ne duca dorul.
Am adunat o mână de maci
Şi am croit un drum
Ca să nu uiți niciodată dragul de mine.
 Ana-Maria Bocai 

sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Să zâmbim, Doamne!





Să zâmbim, Doamne, să uităm de sclavie
Să te scoatem, de acolo, din colivie,
Din timp de uitări în libertate
Să vorbim Doamne, să ne spui despre toate.
Poveşti adunate în doruri mărunte
Trecutul țese peste vreme o punte,
Doamne, cum trece clipa prin noi
Povestind despre ale noastre nevoi.
Uitat prin scrieri, prin cărți,rugăciuni
Nu suntem, Doamne, nu suntem mai buni,
Te-am ascuns undeva şi nimic nu ne ajunge
Sub vorbe viclene, totul e sânge.
Iubirea se zbate să mai reziste
Nu este decât subiect în reviste,
Adevărul se târăşte prin lume obosit
Minciunii îi face acum loc smerit.
Sub măşti sunt chipuri chinuite de ură
Răul creşte stăpân, nu are măsură,
Totul e rece, tot e împietrit
Bunătatea, credința par în asfințit.
Vino, Doamne şi stai lângă noi
Exilat eşti Tu printre îngerii goi,
Vino, Doamne, de ai obosit
În drumul tău fără sfârșit .
Ana-Maria Bocai 

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Eminescu trăieşte în noi


Eminescu trăieşte în fiecare din noi
Născut dintr-o stea, menit să aducă lumină,
E glasul acestui neam cu dorinți şi nevoi 
Purtând peste timp iubirea divină.
Eminescu suntem noi împlinind dragostea 
Pe o geană de lună țesând o poveste,
Sunteți voi amândoi plecați pe o stea
Fără să dați lumii de veste.
Eminescu e marea cu cântecul ei
Cu țărmul tăcut ce mereu îl aşteaptă,
E chemare de înger, de demon, de zeu
E valul ce poartă corabia noastră.
Eminescu este freamăt de codru bătrân
Sub bolta de stele plină,
În rouă se-adună ziua de ieri
Şi dorul de el ni-l alină.
14.01.2017
Caracal
Ana-Maria Bocai  

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-eminescu-traieste-in-noi/