Încă o toamnă pierdută în amintirea iubirii …
Mereu şi mereu amintiri
sau trăiri care îmi aparţin sau care ne aparţin,
Liniştea mută împărţită la noi
Uitare ce nu se aşterne peste sufletul meu
Şi inima care te adună iar şi iar,
Nici glasul nu ţi-l mai aud
Nu mai ştiu cum imi şopteai numele
Şi nici nu mai ştiu cum imi ştergeai lacrima
fugind pe obraz.
Prima şi ultima îmbrăţisare
într-un gest împietrit de adio,
Acolo am rămas şi vom rămâne mereu
şi totuşi nu am să pierd,
Tu eşti eternitatea clipei mele
Visul ce niciodată nu va fi frânt,
Zbuciumul toamnei care se topeşte în
frunzele moarte,
Iarna ce îmbrăţişază natura plângând,
Zbor de fluture şi
gândul tainic ascuns într-o floare.
Ana-Maria Bocai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu