Ne-am sărutat

Ne-am sărutat și sărutul ne-a rămas agățat pe buze

Ne-am îmbrățișat și brațele noastre s-au cunoscut

Ne-am văzut și privirea s-a trezit în răsărit

Ne-am gândit și gândurile sunt acum corabii.

Ne-am dorit și dorința noastră a devenit cântec

Ne-am iubit și iubirea s-a transformat în floare

Ne-am sprijinit visul și el a devenit alinare

Ne-am trimis dorul în stele, ca să nu ne uităm niciodată.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-ne-am-sarutat/

Îmi eşti drag

Pentru că îți sunt dragă,

Pentru că sub un cer târziu

Când soarele şi luna s-au logodit

Am respirat acelaşi gând,

Pentru că ai topit cuvintele mele în culori

Şi le-ai dat nume de floare,

Pentru că întreg universul s-a oprit

Şi m-a sărutat cu dimineața,

Pentru că am împletit amintirile

Şi visele într-un spic de grâu

Şi le-am lăsat purtate de apă

Să ne duca dorul.

Am adunat o mână de maci

Şi am croit un drum

Ca să nu uiți niciodată dragul de mine.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-imi-esti-drag/

Mâine

Şi mâine soarele vă străluci iar

Fericiţi ne vom plimba mână în mână,

Bieţi pribegi uitaţi de soartă în amar

Amintirile ne-aduc mereu împreună.

Priviri şi zâmbete răscolesc inima mea

E multă vreme de când nu ai mai fost lângă mine,

Vocea blândă ce mult mă mângâia

Inimă ce ştia dorul s-aline.

Un pescăruş pierdut pe un ţărm

Chipul iubirii ce nu se uită

Pasul meu pare acum tot mai ferm

Marea este doar o zbatere mută.

Din depărtare un zgomot …tresar

Liniştea odihneşte acum în zare.

E doar un val, se sparge de ţărm hoinar.

Un mal de mare văd cum dispare.

Şi soarele va străluci iar

Prin ochii tăi voi colinda ziua întreagă,

În sclipiri de smarald mă voi odihni

Aş vrea să cred că-ţi sunt încă dragă.

Şi pentru noi soarele va străluci iar

Ploaia din curcubee împleteşte cununi,

Dragostea noastră nu se risipeşte-n zadar

În destinul nostru iubirea ne va face mai buni.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-maine/

Glasul mării

Ascult glasul mării într-o clipă de rugăciune

Şi zâmbetul tău dispare în zare fugar,

Talazul ce poartă cu el cununa de mire

Țărmul sunt eu, aşteptând mereu al tău val.

Cămaşa albă de borangic îi este spuma

Şi soarele scânteie flori în mii de culori

Dorul şi visul îi sunt pe vecie părinții

Corabie purtată prin timp de-ai iubirii fiori.

Totul e zbucium, totul pare o vrajă

Se-adună în zile si nopți nedormite de mal

În suflet speranța vie ne e călăuză

Venind de departe, dintr-un tărâm abisal.

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-glasul-marii/

Legenda spune că la începuturi, bărbatul şi femeia formau un întreg, care prin frumuseţe şi puritate a stârnit invidia zeilor. Sub imperiul acestui sentiment, zeii au despărţit acest univers şi frânturile de suflet le-au trimis pe pământ. De atunci, fiecare suflet colindă pământul pentru a-şi găsi jumătatea şi a se reuni în Dumnezeire. Cântecul misterios al iubirii, dorinţa de unitate, renaşterea trupului cândva sfârtecat de orgolii sunt adesea gânduri venite parcă din alt univers. Cine mai ascultă cântecul mării, cine îşi mai scaldă privirea în azurul cerului şi cine se mai ia la trântă cu norii pufoşi? Cine îşi mai prinde în păr cununi de flori din câmpul boltit de roua dimineţii ?
O mângâiere, un sărut, un zâmbet fugar şi o strângere de mână, toate acestea sunt mesajele sufletului care îşi cere partea lui de dumnezeire şi dragoste. Ajungem orbi, muţi şi surzi,din păcate şi nu auzim strigătul fără răspuns al celui ce-şi duce tristeţea în tăcere şi iubirea în singurătate. Ne pierdem în zile şi apoi regretăm infinitul.
Iubirea nu înseamnă despărţire, iubirea înseamnă regăsire în mii şi mii de feluri, în drumul către binecuvântata noastră jumătate.

Suflete flămânde

Suntem două suflete flămânde de iubire , de univers,

Ne întâlnim doar în vis.

Simt cum mă tragi înspre tine….

Te resping

Mi-e frică să nu îmi pierd sufletul,

Dispari….apoi, plec eu în căutarea ta.

Suntem ca într-un vârtej,

Într-un du-te- vino cosmic, universal.

Știi de ce nu ne întâlnim?

Pentru că ne este frică de absolut,

Am stârni gelozia universului

Și acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastre

Și totuși …. de ce nu ne întâlnim ?

Pentru că trupurile noastre nu se vor ,

Sufletele nu ar înțelege motivul întâlnirii fizice.

Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturi

Dar căutarea îmi aduce liniște…acum știu că exiști

Și într-un moment când timpul se va opri în loc

Vom fi din nou un singur suflet.

Cu iubire, 

Ana-Maria Bocai

http://ampress.ro/ana-maria-bocai-eu-cred-ca-mai-exista-iubire-poeme/