marți, 5 iulie 2016

Legenda spune că la începuturi, bărbatul şi femeia formau un întreg, care prin frumuseţe şi puritate a stârnit invidia zeilor. Sub imperiul acestui sentiment, zeii au despărţit acest univers şi frânturile de suflet le-au trimis pe pământ. De atunci, fiecare suflet colindă pământul pentru a-şi găsi jumătatea şi a se reuni în Dumnezeire. Cântecul misterios al iubirii, dorinţa de unitate, renaşterea trupului cândva sfârtecat de orgolii sunt adesea gânduri venite parcă din alt univers. Cine mai ascultă cântecul mării, cine îşi mai scaldă privirea în azurul cerului şi cine se mai ia la trântă cu norii pufoşi? Cine îşi mai prinde în păr cununi de flori din câmpul boltit de roua dimineţii ?
O mângâiere, un sărut, un zâmbet fugar şi o strângere de mână, toate acestea sunt mesajele sufletului care îşi cere partea lui de dumnezeire şi dragoste. Ajungem orbi, muţi şi surzi,din păcate şi nu auzim strigătul fără răspuns al celui ce-şi duce tristeţea în tăcere şi iubirea în singurătate. Ne pierdem în zile şi apoi regretăm infinitul.
Iubirea nu înseamnă despărţire, iubirea înseamnă regăsire în mii şi mii de feluri, în drumul către binecuv
ântata noastră jumătate.

Suflete flămânde


Suntem două suflete flămânde de iubire , de univers,
Ne întâlnim doar în vis.
Simt cum mă tragi înspre tine….
Te resping
Mi-e frică să nu îmi pierd sufletul,
Dispari….apoi, plec eu în căutarea ta.
Suntem ca într-un vârtej,
Într-un du-te- vino cosmic, universal.
Știi de ce nu ne întâlnim?
Pentru că ne este frică de absolut,
Am stârni gelozia universului
Și acesta s-ar descompune sub imperiul perfecțiunii noastre
Și totuși …. de ce nu ne întâlnim ?
Pentru că trupurile noastre nu se vor ,
Sufletele nu ar înțelege motivul întâlnirii fizice.
Sunt un suflet obosit pentru că te caut de la începuturi
Dar căutarea îmi aduce liniște…acum știu că exiști
Și într-un moment când timpul se va opri în loc
Vom fi din nou un singur suflet.
Cu iubire, 
Ana-Maria Bocai


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu