Dor de tine

Când luna scaldă noaptea cu ale ei sclipiri

Și ochii tăi văpăi privesc la mine,

Topeşte timpul gol rămas în amintiri

Aş vrea să ştii cât te iubesc pe tine.

Adoarme gândul meu, se sprijină pe-o stea

Și deapănă poveşti cu prinţi şi zâne

Doar inima-mi vorbeşte despre dorinţa mea

De clipele de dragoste puţine.

Îmi sprijină fiinţa şi-n vis cu tine sunt

Mi-e atât de dor să-mi fie dor de viață,

Să fiu iubita ta şi-n gesturi de alint

Să te opreşti cu buzele-ţi pe faţă.

Să-mi mângâi ochii trişti ce lacrimă au plâns

Și-au strâns poveşti de nimeni neştiute

Departe sunt acum, într-un trecut ascuns

Le-ai ridicat ziduri ce nu pot fi trecute.

Iubeşte-mă acum, al tău copil să fiu

Candoarea lumii fie prinsă-n ele,

Și dragostea ta pură, mereu ca focul viu

S-adape ca o ploaie deşerturile mele.

Ana-Maria Bocai