Singurătate

Singurătate zboară pe aripi de dor,

Dă-mi din nou libertatea de a fi,

Adu-mi mai aproape visul....

Îngerii să aducă cântări străvechi,

Pentru un suflet care plânge 

Adună în palme lacrimi de stele,

Topeşte-le să nu mai aud nimic, 

Sărută-mi cu gândul fruntea, 

Mângâie părul căzut peste timp.

Imaginea ta se topeşte în mine 

În dorinţa de a mă cuprinde în braţele tale.

de toamnă

cad frunze rostogolindu-se 
pe sufletul meu
cîntec de toamnă 
abia şoptit şi nostalgic îngână numele tău
fără regrete şi durere
spune o poveste despre noi
cum puteam să fim
pleoapele tale se închid visând
în dansul frenetic al frunzelor
flori de iubire pierdute
parcă şi copacii se ţin de mână doi câte doi
noi nu ne iubim
sufletele noastre se iubesc 

Tăcere

Să nu mă ascultaţi când râd

Din mine vorbeşte tristeţea,

Să nu mă ascultaţi când plâng

Din mine se desprind perle de lumină,

Să nu mă ascultaţi când

Ochii mei lumini de veselie

Ascund oceane de gânduri,

Să nu mă credeţi dacă fac tumbe

Cu cuvintele mari,

Ele vin de undeva din univers.

Să nu mă ascultaţi deloc,

Nu am motiv să vorbesc.

Să nu mă ascultaţi

Vă rog...

Joc rolul iubirii

Dar nu sunt iubire,

Joc rolul cântării

Dar sunt mută,

Joc rolul meu

pentru altcineva,

Nu mai sunt eu deloc.

Uneori e prea mult

Uneori e prea mult

şi clipa se sparge

nemiloasă în două,

Uneori din prea mult

te topeşti în lutul

timpului care

se cerne prin noi,

Uneori din prea mult

imi agăţ la urechi

cercei de umbre

trecute prin sita vremii,

Uneori din prea mult

flori de gheaţă atârnă

greoi de marginea inimii,

Uneori din prea mult

se şterge dragostea,

Uneori din prea mult

se naşte ura şi teama,

Uneori din prea mult

învăţăm să preţuim,

să daruim puţinul.

Sunt oameni care poartă în tăcerea lor mai multa iubire decât cei care o strigă.

Cânt de pian

Mă plimb prin mine acum fără rost,
Şi adun gânduri despre tot ce-a fost,
Despre cântecul trist al unui pian
Iubirea mea ce s-a risipit în van.

M-ai iubit sau nu ,asta nu am să ştiu nicicând.
Prin minte îmi trec cuvintele tale rand pe rand,
Vorbim despre noi, despre cânt de pian
Şi dragostea noastră plânsă-n ocean.

Doar muzica îţi mai mângâie sufletul bun,
Fiecare merge acum pe- al său drum
Uniţi în vecie de-o clipă de dor,
De-o aripă de iubire plecată în zbor.

Şi cântecul trist al pianului tău
Cântă o dată cu sufletul meu,
Vorbind de o iubire de poveste nescrisă
Dragostea noastră demult promisă.

E târziu acum şi încă aud,
Cuvintele tale în mine ascund,
Gândesc la tine cu mare alean
Povestind pe clapele unui trist pian.

http://ampress.ro/de-la-prieteni/ana-maria-bocai-cant-de-pian-poeme/

Mănăstirea Brâncoveni 31 martie 2014