pe sufletul meu
cîntec de toamnă
abia şoptit şi nostalgic îngână numele tău
fără regrete şi durere
spune o poveste despre noi
cum puteam să fim
pleoapele tale se închid visând
în dansul frenetic al frunzelor
flori de iubire pierdute
parcă şi copacii se ţin de mână doi câte doi
noi nu ne iubim
sufletele noastre se iubesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu