Tu strânge-mă în brațe, când lumea ne este împotrivă
Şi dăruieşte în taină al tău sfios sărut,
Cuvintelor rostite eu le voi da crezare
Un univers începe, altul se stinge mut.
Trai-vom doar o clipă iluzia iubirii
Şi amintiri duioase le vom lăsa zălog,
În iarna ce se aşterne peste uitarea firii
Dragostea noastra pare un simplu monolog.
Iubeşte-mă acum şi nu gândi nimic
Un orizont de gheață se-ndreaptă către noi,
Din trupurile arse vom construi corăbii
Iubirii să-i fim rug şi viață amândoi.
Nu spune acum istorii şi nici poveşti uitate
Nici despre noi, tu lumii, nu povesti ceva,
Nu am nevoie acum de vise alambicate
Acoperă-mi ființa doar cu iubirea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu