de la tine, de acolo, cum se vede iubirea mea?
şi viața mea, aşa cum este ea, cum se vede?
cum se văd ochii mei în lacrimile tale?
cum se vede dorul pe care îl țin înfrânt
lângă inima mea, ca pe un bidiviu
care îşi tropăie neliniştea în mine?
şi cum se vede, de acolo, din sufletul
tău tăiat într-o stâncă
o floare îngenuncheată de herghelia visurilor?
cum zboară peste câmpie
un fluture în căutarea locului de popas?
şi cât de greu adoarme gândul meu
pe un colț uitat de lună şi
de soare!
Ana-Maria Bocai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu