Din fâșii de noapte împletesc cunună
Stelele se-adună, cântec îngeresc
Sus pe boltă luna trece ca o zână
În vise se-ascund ochii ce iubesc.
Trena-i de prințesă pare o cometă
Zâmbetul șăgalnic, mândru curcubeu
Se întoarce în timp căutând istorii
Din trecutul sfânt dat de Dumnzeu.
Pare bucuroasă, pare supărată
Și din nori își țese pat pentru dormit
Povești se citesc, toate-s iluzorii
Pe o pernă adoarme gândul obosit.
Soarele se-înclină și-n apus coboară
Universul pare acum rece, de granit
Cerul se deschide și astrul răsare
Ne veghează blând somnul liniștit.
Ziua se petrece peste anotimpuri
Și se prinde-n hora anilor ce vin
Peste deal un bucium cu dor ne vorbește
Este doar lumescul crâmpei de divin.
Ana-Maria Bocai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu