Să facem în fiecare zi mici gesturi care să atingă sufletul celorlalţi, prieteni sau străini, dăruind "sclipiri de soare" vom descoperi cum adevărat iubirea...nu am să înţeleg de ce nu mai putem să spunem te iubesc, în schimb nu ne este ruşine să jignim, să urâm, să ne certăm pentru lucruri mărunte...
tr-un colţ din inima fiecăruia dintre noi
tr-un colţ din inima fiecăruia dintre noi
IUBIREA VINDECĂ!
poate a fost o visătoare atunci când a crezut că Mircea o mai iubeşte, dar chiar şi aşa: ce poate fi mai frumos decât o iubire pură, trăită în suflet o viaţă de om...profunzimea sentimentului şi curăţenia sufletească i-au făcut lui Maitreyi Devi un dar divin, i-au dăruit o perlă, pe care crescut-o singură şi i-a adus nemurire...
am înţeles că, din păcate, spiritual-deşi avem toate condiţiile pentru a evolua- suntem mult, mult în urma altor civilizaţii
Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau şi am fi devenit "ardhanariswar". Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea. Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: "Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul".
poate a fost o visătoare atunci când a crezut că Mircea o mai iubeşte, dar chiar şi aşa: ce poate fi mai frumos decât o iubire pură, trăită în suflet o viaţă de om...profunzimea sentimentului şi curăţenia sufletească i-au făcut lui Maitreyi Devi un dar divin, i-au dăruit o perlă, pe care crescut-o singură şi i-a adus nemurire...
am înţeles că, din păcate, spiritual-deşi avem toate condiţiile pentru a evolua- suntem mult, mult în urma altor civilizaţii
Zac întrebându-mă de ce a distrus el această iubire, un dar al lui Dumnezeu. Şi ce dacă el trebuia să plece? Dacă am fi izbutit ca, în zece ani, să ne scriem câte o singură scrisoare, ar fi fost de ajuns. Cu această unică scrisoare, noi am fi trecut peste oceanele şi continentele care ne despărţeau şi am fi devenit "ardhanariswar". Cele două euri ale noastre ar fi redobândit desăvârşirea. Dar pot oare occidentalii să înţeleagă toate astea? Pentru ei, desăvârşirea iubirii are loc în pat. Totuşi, el ştia, cu siguranţă ştia. Mă pot vedea din nou pe mine însămi, în braţele lui, în chenarul uşii. El îmi şopteşte: "Nu trupul tău, Amrita. Eu vreau să-ţi ating sufletul".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu