Lacrimile tale

Sub masca asta efemeră de fericire şi de bine, 
Sunt lacrimile tale Maica
Cu care plângi răul din lume.
O floare ruptă din grădină
E parte ea din fiinţa ta,
Un om loveste cu trufie
Iubire cand va exista ?
Un altul râde şi socoate
Că lumea el va stăpâni
Şi fără mila pe cel slab
În inimă îl va rani.
Te uiti Măicuţa mea cea bună
Şi plângi pentru păcatul lor,
Şi alini sufletul cel bun
Ce Ţie iţi cere ajutor.
Şi în durerea ta cea mare
Că fii tăi se duşmănesc
Tu plângi şi-întrebi pe fiecare
De ce ei nu se mai iubesc ?
De ce se bat pentru mărire ?
Pentru o palma de pământ ?
Şi de ce uită că sunt cu toţii
Un singur suflet pe pământ ?

Ana-Maria Bocai