Învaţă-mă

Învaţă-mă să merg, atunci când nu mai ştiu 
Învaţă-mă să cânt, când glasul mi-e pustiu
Învaţă-mă să zbor când aripile sunt frânte
Nici Bunul Dumnezeu parcă nu mai aude.

Învaţă-mă să bucur când lacrima prelinge
În dorul fără leac, iubirea ta se stinge
Învaţă-mă să tac, doar steaua să vorbească
Şi-o las să povestească despre iubirea noastră.

Învaţă-mă să fiu eu cea care eram
Din fir de flori să ţes iubirea ca un basm
Învaţă-mă s-adorm târziu pe braţ de lună
Şi soarele cel mândru ne-aducă împreună.

Învaţă-mă să văd ce n-am văzut vreodată
Să râd, s-adun sclipiri de apă învolburată
Învaţă-mă să cred că tu nu mai exişti
E prea târziu acum şi ochii mei sunt trişti.

Ana-Maria Bocai