Sunt
bolnavă de tine
Doamne,
Cum
mă mai strâng depărtările
Și
cum mă sugrumă orizontul!
Sunt
bolnavă de lipsa ta
Cu
care îmi spui cuvinte
Despre
noi îmbrățișați,
De
zâmbetul trist
Agățat
într-un colț de lume,
De
frumusețea ascunsă
Dincolo
de cortina rece a vieții,
De
cântecul fără sfârșit
Al
inimii dăruind clipe.
Doamne,
cum mă mai dor apropierile!
Și
sărutul fugar ne amenință
Cu
despărțirea și lipsa noastră.
Nu
mă pierd singurătățile
Și
nu stârnesc furtuni în liniștea mării,
Nu
mă regăsesc în regăsiri
Și
nici nu mai rup din mine.
Doamne,
Cum
te-aș strânge
Și
te-aș sădi în brațele mele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu