Se rupe pământul

Se rupe pământul în două ca pâinea aburindă
Otrava se scurge prin lava-i topită
Memorii mustesc în adâncuri de fier 
Cenuşa în nori se ridică în cer.

Din pântecul terei se cască un crater
Ţâşneşte magma, e numai jăratic
Clipe de arşiţă piatra sculptează
Arc de zori peste timpuri durează.

Orizonturi văd peste vremi timpul trecut
Durerea arde-n scântei universul tăcut
Din aripi de vânt se naşte o viaţă
Zâmbetul a rămas doar o grimasă pe faţă.

Ana-Maria Bocai