ciutura

cu ciutura am scos
apă de la fântână
m-am tăiat la o mână
nu mă mai doare

am cules cu alta o floare
mi-e dor de soarele arzător
disperare ...acum nu mai este deloc
dispare ...dispare
se aude doar vântul
şi norii-l îngână
zbor peste dor
luna s-adapă în izvor
ziua se stinge
cerul pare acum
o dâră de sânge
simţul de eu infinit
pe ape pluteşte

Ana-Maria Bocai
18.04.2015