Ne-am sărutat
Ne-am sărutat și sărutul ne-a rămas agățat pe buze
Ne-am îmbrățișat și brațele noastre s-au cunoscut
Ne-am văzut și privirea s-a trezit în răsărit
Ne-am gândit și gândurile sunt acum corabii.
Ne-am dorit și dorința noastră a devenit cântec
Ne-am iubit și iubirea s-a transformat în floare
Ne-am sprijinit visul și el a devenit alinare
Ne-am trimis dorul în stele, ca să nu ne uităm niciodată.
Îmi eşti drag
Pentru că îți sunt dragă,
Pentru că sub un cer târziu
Când soarele şi luna s-au logodit
Am respirat acelaşi gând,
Pentru că ai topit cuvintele mele în culori
Şi le-ai dat nume de floare,
Pentru că întreg universul s-a oprit
Şi m-a sărutat cu dimineața,
Pentru că am împletit amintirile
Şi visele într-un spic de grâu
Şi le-am lăsat purtate de apă
Să ne duca dorul.
Am adunat o mână de maci
Şi am croit un drum
Ca să nu uiți niciodată dragul de mine.
Mâine
Şi mâine soarele vă străluci iar
Fericiţi ne vom plimba mână în mână,
Bieţi pribegi uitaţi de soartă în amar
Amintirile ne-aduc mereu împreună.
Priviri şi zâmbete răscolesc inima mea
E multă vreme de când nu ai mai fost lângă mine,
Vocea blândă ce mult mă mângâia
Inimă ce ştia dorul s-aline.
Un pescăruş pierdut pe un ţărm
Chipul iubirii ce nu se uită
Pasul meu pare acum tot mai ferm
Marea este doar o zbatere mută.
Din depărtare un zgomot …tresar
Liniştea odihneşte acum în zare.
E doar un val, se sparge de ţărm hoinar.
Un mal de mare văd cum dispare.
Şi soarele va străluci iar
Prin ochii tăi voi colinda ziua întreagă,
În sclipiri de smarald mă voi odihni
Aş vrea să cred că-ţi sunt încă dragă.
Şi pentru noi soarele va străluci iar
Ploaia din curcubee împleteşte cununi,
Dragostea noastră nu se risipeşte-n zadar
În destinul nostru iubirea ne va face mai buni.
Glasul mării
Ascult glasul mării într-o clipă de rugăciune
Şi zâmbetul tău dispare în zare fugar,
Talazul ce poartă cu el cununa de mire
Țărmul sunt eu, aşteptând mereu al tău val.
Cămaşa albă de borangic îi este spuma
Şi soarele scânteie flori în mii de culori
Dorul şi visul îi sunt pe vecie părinții
Corabie purtată prin timp de-ai iubirii fiori.
Totul e zbucium, totul pare o vrajă
Se-adună în zile si nopți nedormite de mal
În suflet speranța vie ne e călăuză
Venind de departe, dintr-un tărâm abisal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu