Ploaie de dor cade peste mine,
Aştept ca deşertul pustiit de arşiţa soarelui arzător
ziua în care voi fi lângă tine
Şi îţi voi privi cu nesaţ ochii.
Cu sclipiri de smarald îmi vei îmbrăţişa inima,
Vom regăsi liniştea vechilor amintiri,
Am să mă las adormită în lumina-ţi caldă.
Cu capul pe pieptul tău voi duce mai departe visul de iubire,
În timp ce eu am să ţes povestea dragostei noastre
Tu mă vei veghea pentru ca visul să nu se termine,
Sărută-mi privirea să mă pierd în adâncul ochilor tăi.
Nu mă lăsa să plec!
Te rog!
Fără noi universul ar fi stingher.
Ana-Maria Bocai
