miercuri, 12 septembrie 2018

Ana-Maria Bocai: Cântec tomnatic



Nu mă mai iubeşti…
Ştiam,
Încremenită priveşte undeva departe
Poate spre iarna ce va să fie peste noi,
Poate spre vara care ţi-a râs în inimă.
Te rog, nu mă alunga şi tu!
Lasă-mă să mângâi frunzele tale
Căzute peste sufletul meu,
Zâmbeşte-mi aşa cum ai făcut anul trecut
Şi acum doi ani şi mereu.
Ninge galbenul părului tău
Să pot aduna din el dragoste,
Copacii tăi, fără nici o tresărire,
Fără nici un gând,
Sunt pustii.
Dă-mi fericirea toamnei de dinainte de vremi
Îți amintesc că eu te-am iubit cel mai mult,
Îţi aminteşti?
Zburam cu tine peste arcuş de vioară
Şi degetele mi le treceai prin păr diafan,
Totul într-un cântec divin de pian.
Acum e târziu, nici iarna nu vine
Se aşterne doar trecut peste mine.

https://ampress.ro/ana-maria-bocai-cantec-tomnatic/


miercuri, 1 august 2018

Ana-Maria Bocai -Istoria unui papirus




Istoria unui papirus

O clipă de istorie vorbind despre timpuri, oameni și spații. Spiritul unor vremi demult apuse, readus la viață de cei pentru care profesia este pasiune.
Un loc minunat, în care frumusețea și dantelaria exponatelor dau o încărcătură spirituală aparte Muzeului de Arhologie „Callatis”din Mangalia, vorbind despre
dezvoltarea urbei de la începutul sec IV a. Chr.
Fiecare artefact are importanța lui și poartă cu el „ viața "prinsă în lut, în sticlă, în piatră și de ce nu ... pe un papirus. Și dacă este vorba despre un „papirus demult uitat și pierdut”, valoarea acestei „respirații" este mult mai mare. Papirusul este o plantă erbacee subacvatică, ce crește în zona Deltei Nilului și a Africii Centrale. Din tulpina ei membranoasă erau prelucrate foițele pe care se scria în Antichitate. Un astfel de înscris, purtând denumirea materialului pe care este redactat, a fost descoperit în orașul Mangalia, cu peste o jumătate de secol în urmă.
Pe parcursul cercetărilor desfășurate pe teritoriul vechii cetăți elenistice în anul 1959, de către arheologi ai Institutului de Arheologie din București, au fost descoperite mai multe monumente arheologice, printre care și un mormânt tumular.
Obiectele găsite (doua farfuriuțe de mici dimensiuni, un kantharos – o veche cupă grecească folosită pentru băut și o pateră-vas ritual asemănător cu o farfurioară puțin adâncită), orientarea mormântului pe axa est-vest și fragmentele ornamentale sub forma coroniței de laur ce-i împodobesc capacul format din dale mari de calcar sunt specifice ritualurilor de înhumare din necropolele elenisitice.
În mormânt cercetătorii au descoperit: fragmente din piese de vestimentație, un schelet bărbătesc cu o dimensiune de aproape 1,75 m lungime, și spre marea lor mirare, pozitionat între oasele mâinii drepte și oasele bazinului acestuia, un papirus.
Micul artefact cu dimensiunea de aproximativ 0,30x0,05 m, a „revăzut "lumina zilei în data de 18 mai 1959 pentru puțin timp și apoi, a fost reacoperit în mormânt, condițiile de mediu fiind un factor care putea accelera stadiul de degradare al papirusului.
În urma discuțiilor purtate de către specialiștii români cu Mihail Alexandrovici Alexandrovskii, șeful departamentului de restaurare din cadrul Muzeului Artelor Plastice de Stat A.S. Puskin din Moscova, Prezidiul Academiei R.P.R a concluzionat că în România nu existau condiții pentru conservarea artefactului. Drept urmare, la data de 5 iunie 1959, prof. Radu Vulpe, istoric și arheolog, a predat pe bază de proces-verbal către Mihail Alexandrovici Alexandrovskii, reprezentant al părții ruse, micul obiect.
Până în anul 2011, informații privind existența papirusului apar la Moscova :
- în anul 1968, când Mihail Alexandrovici Alxandrovskii declară, în ziarul Moscow News, că papirusul a plecat în Rom
ânia imediat după terminarea procesului de conservare,
- în anul 1973, în volumul Arheologia României.
Profesorul Ioan Pâslaru, doctor în istorie și arheologie, fost director al Muzeului de Arhelogie din Kiev, profesor asociat al Universității din Moscova, director științific al Muzeului de Arheologie „Callatis, își amintește de existența acestui artefac și în anul 2002 începe demersurile pentru a-l găsi. Fără un sprijin real din partea autorităților, intenția domniei sale rămâne fără rezultat.
În anul 2009, directorul Muzeului de Arhelogie „Callatis', cercetător științific doctor Sorin Marcel Colesniuc, împreună cu dr. Ioan Pâslaru, vor demara un nou proiect pentru găsirea și recuperarea papirusului.
Doi ani mai târziu, în data de 22 august 2011, micul artefact se întoarce în Mangalia, fiind predat către partea română în cadrul unei ceremonii oficiale. Partea rusă a fost reprezentată de dr. Alexander Lesovoy, directorul Centrului de restaurare științifică I. E. Grabar din Moscova.
Unica descoperire de acest fel de pe teritoriul României, papirusul este datat în a doua jumatate a secolului IV a. Chr . Părerile istoricilor privind scopul pentru care a fost întocmit la acea vreme sunt împărțite, doar un singur lucru este cert: defunctul era un om important al cetății. Textul este scris în limba greacă veche, însă nu a putut fi descifrat, motivat de forma fizică în care acest artefact se găsește. Împărțit în 154 de bucățelele de mărimi mici, cu literele de dimensiuni între 2-3 mm, caligrafiate cu culoare maroniu-închis, papirusul din Mangalia este unul dintre cele mai vechi din Europa.
Un artefact micuț, o valoare inestimabilă și oameni pentru care istoria înseamnă viață.
Ana-Maria Bocai



Sursă: Istoria singurului papirus descoperit în România- autor - cercetător științific doctor Sorin Marcel Colesniuc
Director al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța
Fotografiile sunt din arhiva personală a domnului cercetător științific Sorin Marcel Colesniuc




https://www.mangalianews.ro/2018/08/ana-maria-bocai-istoria-unui-papirus-foto-video/

https://ampress.ro/ana-maria-bocai-istoria-unui-papirus/

miercuri, 25 iulie 2018

Ana-Maria Bocai: Pământul astmatic










Mă doare aerul pe care îl respir,
Cerul se deschide concav
Înghite tot și pe mine.
Zorii se curbează,
Se lățesc până devin zi,
Încleștarea pocnește metalic,
Soarele se dilată în spațiu
Și coboară cu greu pe pământ.
Aici respirația crapă,
Vântul crește o piatră,
Culmea se înalță mai sus,
Atinge cu poalele-i lunare
Un strop de univers.
Se aude un glas selenar,
Ochiul convex șerpuiește imagini
Și aproapele dispare.
E stearpă de brațe,
de trup, de picioare
Și doare… doare
Respirația doare.

Ana-Maria Bocai : Am învățat



Am învățat să ne iubim departe
Frumoasă și senină doar în șoapte,
Duioasă și mai blândă între noi
Cu gând de rătăcire doar în doi.
Am învățat să ne iubim în gând
Sărman copil cu zâmbet tremurând,
Cu ochi ascunși de rouă și de zori
Și ploaie rece, zbatere de nori.
Am învățat să ne iubim în dor
Cu cântecul țâșnind dintr-un izvor
Și somnul dulce-n piatră adormit
Nu își găsește timp pentru trezit.
Am învățat să ne iubim în trepte
Să nu strânim furtuni de bine sterpe,
Cu brațele lunare în cuprins
Aș vrea acum să mă trezesc din vis.


duminică, 3 iunie 2018

de iubire





De la tine, de acolo, cum se vede iubirea mea
Şi viața mea, aşa cum este ea, cum se vede?
Cum se văd ochii mei în lacrimile tale,
Cum se vede dorul pe care îl țin înfrânt
Lângă inima mea, ca pe un bidiviu
Care îşi tropăie neliniştea în mine?
Cum se vede, de acolo, din sufletul
Tău tăiat într-o stâncă
O floare îngenuncheată de herghelia visurilor?
Cum zboară peste câmpie
Un fluture în căutarea locului de popas?
Şi cât de greu adoarme gândul meu
Pe un colț uitat de lună şi de soare!
Ana-Maria Bocai
vol. Descântec de iubire

vineri, 25 mai 2018

zâmbete Ana-Maria Bocai




Nu uitați. ..iubirea rămâne cea mai frumoasă poveste
femeia adevărată iubește sensibilitatea și sinceritatea unui bărbat, 
blândețea și frumusețea privirii...
lumina ochilor amintind de zilele senine de vară 
și aripile îngerii purtând sufletul 
razele de soare răsfrânte pe chip 
jucăuș desenând zâmbete

Ana-Maria Bocai

duminică, 13 mai 2018

Renaştere






Legenda spune că la începuturi, bărbatul şi femeia formau un întreg, care prin frumuseţe şi puritate a stârnit invidia zeilor. Sub imperiul acestui sentiment, zeii au despărţit acest univers şi frânturile de suflet le-au trimis pe pământ. De atunci, fiecare suflet colindă pământul pentru a-şi găsi jumătatea şi a se reuni în Dumnezeire.
Cântecul misterios al iubirii, dorinţa de unitate, renaşterea trupului cândva sfârtecat de orgolii sunt adesea gânduri venite parcă din alt univers.
Cine mai ascultă cântecul mării, cine îşi mai scaldă privirea în azurul cerului şi cine se mai ia la trântă cu norii pufoşi?
Cine îşi mai prinde în păr cununi de flori din câmpul boltit de roua dimineţii ?
O mângâiere, un sărut, un zâmbet fugar şi o strângere de mână, toate acestea sunt mesajele sufletului care îşi cere partea lui de Dumnezeire şi dragoste.
Ajungem orbi, muţi şi surzi,din păcate şi nu auzim strigătul fără răspuns al celui ce-şi duce tristeţea în tăcere şi iubirea în singurătate. Ne pierdem în zile şi apoi regretăm infinitul.
Iubirea nu înseamnă despărţire, iubirea înseamnă regăsire în mii şi mii de feluri, în drumul către binecuvântata noastră jumătate.

Ana-Maria Bocai 
https://ampress.ro/ana-maria-bocai-renastere/

joi, 10 mai 2018

fluturi


                                                              



Învață să porți fluturii în palmă în așa fel încât să nu îi strivești. 
Ana-Maria Bocai