Istoria unui
papirus
O
clipă de istorie vorbind despre timpuri, oameni și spații.
Spiritul unor vremi demult apuse, readus la viață de cei pentru
care profesia este pasiune.
Un
loc minunat, în care frumusețea și dantelaria exponatelor dau o
încărcătură spirituală aparte Muzeului de Arhologie
„Callatis”din Mangalia, vorbind despre
dezvoltarea
urbei de la începutul sec IV a. Chr.
Fiecare
artefact are importanța lui și poartă cu el „ viața "prinsă
în lut, în sticlă, în piatră și de ce nu ... pe un papirus. Și
dacă este vorba despre un „papirus demult uitat și pierdut”,
valoarea acestei „respirații" este mult mai mare. Papirusul
este o plantă erbacee subacvatică, ce crește în zona Deltei
Nilului și a Africii Centrale. Din tulpina ei membranoasă erau
prelucrate foițele pe care
se scria în Antichitate. Un astfel de înscris, purtând denumirea
materialului pe care este redactat, a fost descoperit în orașul
Mangalia, cu peste o jumătate
de secol în urmă.
Pe
parcursul cercetărilor desfășurate pe teritoriul vechii cetăți
elenistice în anul 1959, de către arheologi ai Institutului de
Arheologie din București, au fost descoperite mai multe monumente
arheologice, printre care și un mormânt tumular.
Obiectele
găsite (doua farfuriuțe de mici dimensiuni, un kantharos – o
veche cupă grecească folosită pentru băut și o pateră-vas
ritual asemănător cu o farfurioară puțin adâncită), orientarea
mormântului pe axa est-vest și fragmentele ornamentale sub forma
coroniței de laur ce-i împodobesc capacul format din dale mari de
calcar sunt specifice ritualurilor de înhumare din necropolele
elenisitice.
În
mormânt cercetătorii au descoperit: fragmente din piese de
vestimentație, un schelet bărbătesc cu o dimensiune de aproape
1,75 m lungime, și spre marea lor mirare, pozitionat între oasele
mâinii drepte și oasele bazinului acestuia, un papirus.
Micul
artefact cu dimensiunea de aproximativ 0,30x0,05 m, a „revăzut
"lumina zilei în data de 18 mai 1959 pentru puțin timp și
apoi, a fost reacoperit în mormânt, condițiile de mediu fiind un
factor care putea accelera stadiul de degradare al papirusului.
În
urma discuțiilor purtate de către specialiștii români cu Mihail
Alexandrovici Alexandrovskii, șeful departamentului de restaurare
din cadrul Muzeului Artelor Plastice de Stat A.S. Puskin din Moscova,
Prezidiul Academiei R.P.R a concluzionat că în România nu existau
condiții pentru conservarea artefactului. Drept urmare, la data de 5
iunie 1959, prof. Radu Vulpe, istoric și arheolog, a predat pe bază
de proces-verbal către Mihail Alexandrovici Alexandrovskii,
reprezentant al părții ruse, micul obiect.
Până
în anul 2011, informații privind existența papirusului apar la
Moscova :
- în anul 1968, când Mihail Alexandrovici
Alxandrovskii declară, în ziarul Moscow News, că papirusul a
plecat în România
imediat după terminarea procesului de conservare,
-
în anul 1973, în volumul Arheologia României.
Profesorul Ioan Pâslaru,
doctor în istorie și arheologie, fost director al Muzeului de
Arhelogie din Kiev, profesor asociat al Universității din Moscova,
director științific
al Muzeului
de Arheologie „Callatis”,
își amintește de existența acestui artefac și în anul 2002
începe demersurile pentru a-l găsi. Fără un sprijin real din
partea autorităților, intenția domniei sale rămâne fără
rezultat.
În
anul 2009, directorul Muzeului de Arhelogie „Callatis', cercetător
științific doctor Sorin Marcel Colesniuc, împreună cu dr. Ioan
Pâslaru, vor demara un nou proiect pentru găsirea și recuperarea
papirusului.
Doi
ani mai târziu, în data de 22 august 2011, micul artefact se
întoarce în Mangalia, fiind predat către partea română în
cadrul unei ceremonii oficiale. Partea rusă a fost reprezentată de
dr. Alexander Lesovoy, directorul Centrului de restaurare științifică
I. E. Grabar din Moscova.
Unica
descoperire de acest fel de pe teritoriul României, papirusul este
datat în a doua jumatate a secolului IV a. Chr . Părerile
istoricilor privind scopul pentru care a fost întocmit la acea vreme
sunt împărțite, doar un singur lucru este cert: defunctul era un
om important al cetății. Textul este scris în limba greacă veche,
însă nu a putut fi descifrat, motivat de forma fizică în care
acest artefact se găsește. Împărțit în 154 de bucățelele de
mărimi mici, cu literele de dimensiuni între 2-3 mm, caligrafiate
cu culoare maroniu-închis, papirusul din Mangalia este unul dintre
cele mai vechi din Europa.
Un
artefact micuț, o valoare inestimabilă și oameni pentru care
istoria înseamnă viață.
Ana-Maria Bocai
Sursă:
Istoria singurului papirus descoperit în România- autor -
cercetător științific doctor Sorin Marcel Colesniuc
Director
al Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța
Fotografiile
sunt
din arhiva personală a domnului cercetător științific Sorin
Marcel Colesniuc
https://www.mangalianews.ro/2018/08/ana-maria-bocai-istoria-unui-papirus-foto-video/
https://ampress.ro/ana-maria-bocai-istoria-unui-papirus/